Back to top

Binecuvântările lui Dumnezeu pentru Anul Nou: un mesaj din partea Președintelui

Davi Paes Silva
December 10, 2016
Un mesaj pentru tine de la fratele Davi P. Silva, astfel cum a noilor abordări an.

Iubiți frați și surori din întreaga lume,

 

Calde salutări creștine cu următoarele cuvinte inspirate: „Și aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii…. îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziți poftele.” (Romani 13:11, 12, 14).

 

Recent, am avut privilegiul de a vizita pe unii dintre pionierii noștri vârstnici. Unul dintre ei mi-a zis: „Frate Silva, fiecare apus de soare este un semn că venirea Domnului este mai aproape.” Când noi am îngenuncheat să ne rugăm, eu am înțeles că principala speranță a acelui frate este să meargă acasă cu Hristos în curând.

 

Conform cuvintelor inspirate ale apostolului Pavel citate mai sus, este timpul să ne trezim din somn. Pavel sune că: „acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut”.

 

Când luăm în considerare condiția lumii noastre – plină de violență, corupție în toate domeniile vieții, boli, crize familiale – vedem că profețiile se împlinesc cu rapiditate.

 

Care este condiția noastră spirituală ca indivizi, familii și ca biserică? Ce fel de lucruri ocupă mințile noastre? Este Biblia cartea căreia noi îi acordăm atenția noastră în mod serios? Despre ce sunt conversațiile noastre? Vorbim noi despre lucrurile cerești? Sau suntem mai mult concentrați la propriile noastre case, mașini și afaceri? În predica Sa de pe munte, Hristos a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri (hrană, îmbrăcăminte, etc.) vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33).

 

Ce priorități au fost în centrul atenției noastre în anul 2016? Care vor fi prioritățile noastre în noul an care se apropie în grabă?

Să păstrăm în minte că trebuie să fim gata în fiecare zi pentru venirea lui Hristos. Noi nu putem amâna pregătirea noastră, așteptând că în viitor vom fi pregătiți. Nevoia noastră de pregătire este astăzi.

 

În Evrei 3 citim solemnele cuvinte: „Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început, câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.” (versetele 12-15).

 

Credincioșilor din Colose Pavel le scria: „Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.” (Coloseni 3:1-4).

Putem cunoaște realitatea propriei noastre vieți spirituale? Da, putem.

 

În cartea Calea către Hristos, capitolul 7 – Dovada adevăratei ucenicii, găsim un mod practic de a diagnostica starea noastră spirituală: „În timp ce lucrarea Duhului este tăcută şi imperceptibilă, efectele ei sunt vizibile. Dacă inima a fost reînnoită prin Duhul lui Dumnezeu, viaţa va da mărturie despre acest fapt. În timp ce noi înşine nu putem face nimic pentru schimbarea inimilor noastre sau pentru a ne aduce în armonie cu Dumnezeu, în timp ce nu ne putem încrede deloc în noi înşine sau în faptele noastre bune, viaţa noastră va dovedi dacă harul lui Dumnezeu locuieşte sau nu în noi. Se va observa atunci o schimbare în caracterul, obiceiurile şi preocupările noastre. Contrastul va fi clar şi categoric între ceea ce am fost şi ceea ce suntem. Caracterul se descoperă nu prin fapte bune sau rele săvârşite în anumite ocazii, ci prin tendinţa continuă manifestată în cuvintele şi faptele noastre zilnice.

Este adevărat că este cu putinţă să se dea pe faţă o corectă purtare exterioară şi fără puterea reînnoitoare a Domnului Hristos. Plăcerea de a fi un om cu influenţă şi dorinţa de a fi onorat de ceilalţi pot produce o viaţă ordonată. Respectul de sine ne poate face să evităm orice ar însemna o aparenţă rea. Şi o inimă egoistă poate face acte de generozitate. Prin ce mijloace vom putea şti atunci de partea cui suntem?

 

A cui este inima noastră? Cu cine se ocupă cugetele noastre? Despre cine ne place să vorbim? Cui închinăm cele mai calde sentimente şi cele mai bune energii ale noastre? Dacă suntem ai Domnului Hristos, atunci cugetele noastre vor fi pline de El şi cele mai plăcute sentimente se vor îndrepta spre El. Atunci tot ceea ce avem şi tot ceea ce suntem vor fi consacrate Lui. Atunci vom dori să purtăm chipul Lui, să respirăm spiritul Său, să facem voia Sa şi să-I fim plăcuţi în toate lucrurile. 

 

Aceia care devin oameni noi în Isus Hristos vor da pe faţă în viaţa lor roadele Duhului Sfânt, şi anume: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22, 23). Ei nu se vor mai potrivi pe viitor plăcerilor de mai înainte, ci prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu vor călca pe urmele Lui, vor reflecta caracterul Lui, curăţindu-se după cum El este curat. Ei găsesc plăcere în lucrurile pe care cândva le urau şi urăsc ceea ce iubeau cândva. Cei îngâmfaţi şi încrezători în sine devin blânzi şi smeriţi cu inima, cei uşuratici şi încăpăţânaţi devin serioşi şi gata să asculte. Beţivii devin abstinenţi, iar desfrânaţii curaţi. Obiceiurile deşarte şi extravaganţa lumii păcatului sunt date la o parte. Creştinii vor căuta nu „podoaba de afară”, ci „omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit” (1 Petru 3:3, 4).

 

Nu există dovadă a unei adevărate pocăinţe dacă aceasta nu se dă pe faţă prin fapte de schimbare şi îndreptare a vieţii. Dacă îndeplineşte ce a făgăduit, dacă dă înapoi ce a furat, dacă îşi mărturiseşte păcatele şi iubeşte pe Dumnezeu şi pe aproapele său, păcătosul poate fi atunci sigur că a trecut de la moarte la viaţă.

 

Când, ca fiinţe greşite şi păcătoase, noi venim la Hristos şi devenim părtaşi ai harului Său iertător, atunci iubirea inundă inimile noastre. Atunci orice sarcină ni se pare uşoară, căci jugul pe care Domnul Hristos îl pune asupra noastră este uşor. Împlinirea datoriei devine o desfătare şi sacrificiul, o plăcere. Calea care înainte se părea învăluită în întuneric ajunge acum luminată de razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii.”

 

Cunoscând condiția noastră reală și fiind conștienți de ceea ce așteaptă Dumnezeu de la copiii Săi credincioși, să avem ca țintă în noul an repartizarea unui timp pentru studiul Cuvântului lui Dumnezeu, meditație și rugăciune. Căminele noastre să fie case de rugăciune, un Betel, astfel încât să putem fi cât mai repede cu familia noastră în căminul ceresc pentru eternitate. Să luăm poziția lui Iosua când a declarat: „Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” (Iosua 24:15).

 

Vă doresc tuturor fraților și surorilor un an nou binecuvântat, plin de harul lui Dumnezeu!

 

Fratele vostru în Hristos Isus,

Davi Paes Silva